Muzica pe Blog   Leave a comment

http://www.google.com/reader/ui/3523697345-audio-player.swf?audioUrl=URL_fisier_MP3

Posted Septembrie 8, 2015 by viorelpaduraru in Uncategorized

Cum sa ne mentinem Sanatosi si Tineri hranindune Sanatos   Leave a comment

Raportul Alcalin Acid in organism
Acasa > Sanatate > Intinerirea si raportul alcalin acid
INTINERIREA SI RAPORTUL ALCALIN-ACID
Viata este o lupta, dar nu impotriva pacatului, nu impotriva puterii

banului, nu impotriva unor forte energetice malefice, ci impotriva ionilor de
hidrogen.
(H.L. Mencken)

Articole noi
Modelele sanatatii
Alimentatia
Provocarile alimentatiei
Compatibilitati alimentare
Nutritia celulara
Respiratia si detoxifierea
Exercitiul fizic si somnul
Lumea gandurilor si emotiilor
Interiorul corpului ( PPS )
Despre mentalitati si alegerea
calitatii

Iata o afirmatie extraordinara facuta acum aproape 100
de ani (mai precis in 1919) de doctorul si scriitorul american H.L.
Mencken. „Viata este o lupta, dar nu impotriva…….., ci impotriva
ionilor de hidrogen”.

Avem deci o dovada ca inca de atunci oamenii de stiinta
descoperisera importanta unui raport alcalin-acid corect si a pHului
echilibrat in organism.

Din pacate, dupa anii ’30, odata cu infiintarea Food and
Drug Administration (celebrul FDA) in SUA, multe din
descoperirile importante referitoare la sanatate au fost ’pierdute’
pentru mult timp – incluzand aici tehnologia RIFE, argintul coloidal,
orgonul si nu in ultimul rand cercetarile asupra importantei pH-ului.

Conceptul raportului alcalin-acid nu este unul nou. Una din
primele personalitati ce l-a adus in discutie a fost renumitul
‘profet’ Edgar Cayce, in anii ’40. El vorbea continuu despre
detoxifierea corpului prin ierburi, clisme, post, masaj, bai de abur
si hrana potrivita in scopul alcalinizarii corpului.

Mai recent, doctorul Theodore A. Barody (autorul celebrei
carti “Alkalize or die” – “Alcalinizeaza-te sau vei muri”) afirma :
“Nenumaratele denumiri ale bolilor nu conteaza cu adevarat.
Ceea ce conteaza cu adevarat este ca toate au aceeasi cauza
esentiala : prea multe deseuri acide in organism !”

Si mai recent, un alt cunoscut promotor al alcalinizarii,
doctorul Robert Young afirma, in extraordinara sa carte “Miracolul
pH-ului” : “Cei ce doresc sa cerceteze cu sinceritate vor fi
rasplatiti cu secretul sanatatii permanente. Ne putem vindeca
singuri schimband mediul din inetriorul corpului. Potentialii
invadatori nu vor mai avea posibilitatea sa se dezvolte si vor
deveni inofensivi”. El urma astfel o idee pe care dr. Charles
Bernard, contemporan cu celebrul Louis Pasteur (‘inventatorul’
Sanatatea -o speranta pentru
viitor
NEWSLETTER „FOR YOU”
Resurse sanatate
ENERGETICA FIINTEI UMANE
Energetica fiintei umane -de la
boala la insanatosire
Modalitati de crestere a energiei
interne
Medicina energetica
Medicina energetica (cuantica) si
aparate specifice
INTINERIREA
Cauzele imbatranirii
Intinerirea
Intinerirea si raportul alcalin-acid
Intinerirea si alimentatia
Lista alimentelor
Intinerirea si apa alcalina
ARTICOLELE PRIETENILOR MEI
„Apa se bucura, iubeste, se teme
si prefera sa asculte Bach!”
Argintul coloidal
Bioterapia -o metoda alternativa
de vindecare
DIVERSE SANATATE
Cancerul -cauze si tratament
alternativ
Bernard, contemporan cu celebrul Louis Pasteur ( inventatorul
conceptului de pasteurizare pentru eliminarea germenilor), o
afirmase cu tarie in timpul vietii sale : “Nu de germeni si alti agenti
patogeni trebuie sa ne facem griji, ci de propriul nostru teren
interior.” O idee pe care, se spune, Louis Pasteur a recunoscut-o
ca fiind adevarata, pe patul de moarte.

Dar ce inseamna aceste concepte de ‘alcalinizare’ si ‘pH’
? Haideti sa vedem.

Nutrientii din alimente (carbohidrati, proteine, lipide s.a.)
sunt livrati prin sistemul sanguin celulei, iar acestea utilizeaza
oxigen (inspirat prin plamani si adus tot de sange) pentru a-i
‚arde’ si a oferi corpului energie (ce se inmagazineaza in mici
molecule numite adenozina trifosfat – ATP). In urma acestei
operatiuni raman, evident, si reziduuri (deseuri – ‚cenusa’). In
afara de apa si dioxidul de carbon ce este expirat de plamani,
rezulta reziduuri sub forma unor saruri. Hrana considerata ‚buna’
sau ‚rea’ pentru noi este determinata de cantitatea si calitatea
deseurilor (sarurilor) produse : alcaline sau acide.

Orice substanta ce intra in corp produce fie reziduuri
alcaline, fie acide. Aciditatea si alcalinitatea unei substante este
masurata cu ajutorul pH-ului (potentialul de hidrogen) pe o scala
logaritmica de la 1 la 14. Fiecare numar din aceasta scala
reprezinta logaritmul concentrarii ionilor de hidrogen. La valoarea
7 substanta este considerata neutra, sub 7 acida iar peste 7,
alcalina. Se considera a fi substanta acida cea care elibereaza
ioni de hidrogen (H-) intr-o solutie sau mediu, iar substanta bazica
cea care preia, indeparteaza H-, eliberand radicalul de hidroxil
OH+. Acesta din urma este foarte important intrucat de el se
‘cupleaza’ mineralele considerate alcaline, generand hidroxid de
potasiu, de sodiu si de calciu -KOH, NaOH, Ca(OH)2 – care
alternativ
Batranetea (George Carlin)
pastreaza oxigenul. Iar oxigenul este ‘combustibilul’ de baza al
corpului.

Exista alimente ce genereaza saruri (reziduuri) alcaline si
alimente ce genereaza saruri acide (mai pe larg in lista
alimentelor). Desi, dupa unele studii, practic 99% din reziduuri
sunt acide – de aceea urina si pielea (transpiratia), cele doua
mari canale de eliminare, au pH acid. Reziduurile alcaline uzuale
sunt mai degraba ‘mai putin acide decat celelalte’ sau ‘mai
aproape de neutru’. Doar 1% se pare ca sunt saruri alcaline reale.

Nu e de mirare deci ca se acumuleaza in exces deseurile
acide, corpul nereusind sa faca fata. Ele sunt eliminate partial prin
rinichi, plamani si piele, dar o parte din ele sunt depozitate in
tesuturile unde exista o circulatie mai slaba a sangelui : burta la
barbati, solduri la femei, incheieturi, articulatii, anumiti muschi -in
ambele cazuri. Deseurile pe care nu le eliminam devin deseuri
solide precum colesterolul, acizii grasi, acidul uric, pietre la rinichi,
la bila, urati, fosfati, sulfati, diverse formatiuni cristaline, ce se
acumuleaza in corp. Iar aceasta se traduce prin hiper-aciditate,
care duce la boala (indeosebi reumatism, arteroscleroza,
osteoporoza, guta) si imbatranire accelerata. De fapt, am putea
spune, la fel ca dr. Barody, ca toate bolile au aceeasi cauza
esentiala : prea multa aciditate !

Cum apar aceste boli datorate hiper-aciditatii (excesului
de reziduuri acide) ? Sa luam un simplu exemplu. Cand se creaza
acid fosforic sau acid sulfuric prin oxidarea nutrientilor ce contin
fosfor si sulf, puterea acidului e prea mare pentru a fi suportata de
corp. Pentru a rezolva problema, corpul dizloca -din sistemul
osos, par, ungii si dantura – calciu, pentru a neutraliza acizii
puternici, rezultand un acid mai slab -fosfat, sulfat. (De exemplu,
uratii si fosfatii din pietrele la rinichi sunt in realitate o combinatie
de substante acide si calciu). Si iata cum apare osteoporoza –
prin ‚furtul’ de calciu.

De fapt, excesul de aciditate forteaza corpul sa ia mai
multe minerale alcaline -calciu, sodiu, magneziu, potasiu -de la
organele vitale si sistemul osos, pemtru a neutraliza acidul si a-l
elimina din corp. Ca rezultat, corpul poate suferi o ‘coroziune’
severa si prelungita ce poate continua nedetectata ani de zile,
pana izbucneste sub forma acelor ‚boli ale batranetii biologice’ de
care vorbeam mai sus.

Cancerul, de asemenea, este o boala datorata hiperaciditatii.
Doctorul Keiichi Morishita in cartea sa, “The Hidden
Truth of Cancer” (“Adevarul ascuns al cancerului”) explica lucrurile
in felul urmator : daca sangele este foarte acid, inevitabil corpul va
depozita substantele acide in exces in unele zone, astfel ca
sangele sa-si mentina alcalinitatea (vom vorbi imediat si despre
sange).

Pe masura ce lucrurile evolueaza, astfel de zone isi
maresc aciditatea si unele celule mor. ; ele se transforma in
deseuri acide, ce sunt eliminate. Totusi, alte celule se adapteaza
mediului. Cu alte cuvinte, in loc sa moara – precum o fac celulele
normale intr-un mediu acid – ele supravietuiesc, sufera mutatii si
devin celule anormale. Acestea sunt numite celule maligne. Ele nu
corespund cu memoria codului genetic, deci cresc in mod
nedefinit si fara ordine, comportandu-se invers fata de celulele
normale. De exemplu, celulele normale inspira oxigen (O2) si
expira dioxid de carbon (CO2). Singurele celule care expira
oxigenul, la fel ca si plantele, sunt celulele canceroase.. Din
aceasta perspectiva, putem compara cancerul cu o planta ce
creste in interiorul corpului nostru. O planta ale carei radacini pot fi
taiate prin alcalinizare.

Ce este cu acest termen ? Se subintelege acum alcalinizarea
reprezinta tocmai revenirea corpului la un raport al
pH-ului echilibrat prin eliminarea deseurilor acide in exces.

Cand vorbim de pH-ul corpului intelegem de fapt pH-ul
anumitor lichide din interiorul sau. Iata in continuare valorile medii
ale pH-ului pentru o persoana sanatoasa (conform lui Harald
Tietze) :

pH

Sucurile gastrice din stomac 1,5-3,5
Piele/transpiratie 4,7
Saliva (dimineata) 6,4
Urina (dimineata) 5,5-6,0
Lichid intracelular 7,1
Sange 7,35-7,45
Sucuri pancreatice 8,8

Nu voi intra in explicatii ale acestor valori aici – le gasiti
detaliat in cartea lui Harald Tietze „Intinerirea – cum sa inversezi
procesul de imbatranire”.

Voi vorbi putin doar despre sange, care reprezinta cel
mai important lichid din organism.
Sangele merge prin arborele circulator si transporta prin
globulele rosii, catre fiecare celula vie din organism, substante
nutritive si oxigen. Acestea sunt folosite de celule pentru a
produce energia necesara functionarii corpului si ca materii prime
pentru dezvoltarea si regenerarea tesuturilor. Difuzia catre celule
se face prin intermediul unui sistem de artere, vene si capilare
(prin acestea din urma ajung efectiv catre celulele organelor si
tesuturilor). Sangele curata si reziduurile rezultate din aceste
procese (de fapt el transporta substantele inutile, CO2 si saruri
acide, catre plamani si rinichi, unde este si filtrat). Sangele
contine de asemenea si ‘unitatea de graniceri’ – globulele albe ce
se lupta cu agentii patogenii invadatori.

Sangele, ‘izvorul vietii’, este cel care determina de fapt
gradul de sanatate al intregului organism.

Toate bolile rezulta din imbolnavirea sangelui datorita
stersului, reactiilor emotionale, tulburarilor ce apar cand acesta
este perturbat in modalitatile lui de circulatie normala sau
intoxicat, impurificat, nicotinizat, alcoolizat cu substante straine de
natura noastra.

Orice substanta straina introdusa cu sau fara voie in
circuitul sanguin produce un dezechilibru, o impurificare, o
schimbare in privinta maririi sau micsorarii vaselor de sange sau
a vitezei circulatiei lui, ducand la blocaje si in cele din urma la
imbolnavire. Cand deseurile acide intra in sange, sistemul
sanguin incearca sa le elimine prin plamani (CO2) si rinichi (saruri
din urina). Iar cand sunt in exces, se produce o perturbare a pHului
sau, de multe ori scazand sub limita minima de 7,35. In
aceste conditii, alte zone ale corpului trebuie sa secrete anumite
substante pentru a readuce sangele la media sa. Iar aceasta nu
se poate face oricand si in orice fel, dupa cum vom vedea in
articolul despre apa alcalina.

Aciditatea coaguleaza sangele. Este o proprietate
necesara a sangelui de a opri sangerarea cand ne taiem.
Datorita acestei proprietati salvatoare, sangele se ingroasa pe
masura ce imbatranim, sau cand acumulam mai mult acid (se
blocheaza capilarele) cauzand proasta circulatie – prima cauza a
bolilor degenerative. Si astfel au probleme toate organele. Dar
toate organele muncesc pentru a pastra sangele cu un pH
echilibrat – ele chiar sunt dispuse sa sufere agresiuni daca pot
‘apara’ astfel un pH minim de 7,35. Ceea ce se si intampla, din
pacate.

O alta cauza a imbolnavirii la nivel fizic se datoreaza
prezentei in organismul nostru a diversilor agenti patogeni
(‘parazitii’ fizici apar in corpul fizic drept urmare a ‘parazitilor’
informational-energetici din celelalte corpuri ale fiintei noastrevezi
aici). Virusi, viermi, bacterii, stafilococi, fungi si alte vietati
asemanatoare supravietuiesc in corp ca urmare a mediului acid
dinauntru. Nu neaparat prezenta lor, ci excrementele lor (deseuri
toxice produse cand ele digera indeosebi grasimi, proteine si
glucoza), precum si celulele albe moarte in lupta sunt cele ce
cauzeaza o aciditate in plus. Parazitii ne fura hrana, o transforma
in otrava si o arunca in interior. Pur si simplu, in loc ca celulele sa
se hraneasca, aproape toata hrana merge catre ei, iar celulele
folosesc resturile ! Si la fel se intampla si la nivelul corpului
mental, emotional si spiritual ! Consecintele va las sa le deduceti
singuri.

In loc sa atace cauza (pe corpul fizic), stiinta medicala
cheltuie miliarde de dolari pentru a ataca parazitii (prin diverse
tipuri de antibiotice) doar pentru a vedea cum acestia devin la un
moment dat imuni. De ce oare ?
Agentii patogenii mor intr-un mediu alcalin – deci scopul
nostru este de a mari cat mai mult alcalinitatea corpului,
introducand produse alcaline (hrana si lichide). Dr. Charles
Bernard avea dreptate :“Nu de germeni si alti agenti patogeni
trebuie sa ne facem griji, ci de propriul nostru teren interior”. Sa
ne schimbam propriul teren intr-unul in care celulele corpului
infloresc, care sa nu fie ospitalier pentru patogeni si care sa ne
ofere un sistem imunitar mai bun. Dar cum sa procedam ?

Haideti sa vedem cum putem reduce aciditatea (aceasta
este de fapt problema):
-prin dieta : reducerea ponderii alimentelor acide si cresterea
ponderii celor alcaline (se considera ca un raport 80% alcaline20%
acide este correct)
-prin exercitii fizice, sauna (in special cu infrarosii-un concept de
ultima generatie) : ele ard calorii, ‘inmoaie’ sarurile acide prin
miscare si transpiratie
-prin liposuctii, operatii de indepartare a ‘zonelor’ unde deseurile
acide s-au depus in cantitati mai mari
-si, cel mai important ‘procedeu’ : neutralizarea acizilor prin
utilizarea apei alcaline. Ea dizolva acizii care sunt eliminati apoi
de rinichi. Pe larg despre acest lucru – aici.

De fapt, si mai importante sunt atitudinile interioare :
calmul, echilibrul emotional, respiratia adanca, ‘surasul interior’,
diverse practici energetice (meditatii). Avand in vedere ca
lichidele corpului (si indeosebi sangele) sunt forme condensate
de energie, aceasta este cea care conduce de fapt miscarea lor
si duce la alcalinitate, de asemenea.

Raportul alcalin/acid este important pentru ca multe functii
ale corpului apar doar la un anumit nivel de aciditate sau
alcalinitate. Numeroase enzime si reactii chimice din corp
functioneaza cel mai bine doar la un anume pH. O mica
schimbare a pH-ului poate avea un efect profund asupra
functionarii unor sisteme ale corpului. Ea afecteaza practic fiecare
persoana din societatea noastra datorita modului in care traim,
mancam, mediului in care existam. Rezultatul consta intr-un mediu
intern in care boala se poate manifesta cu usurinta, opus unui
mediu cu pH echilibrat ce permite functionarea normala a
organelor.

Nu ne putem echilibra pH-ul in mod miraculos, peste
noapte. Trebuie sa depunem eforturi. Copiii sunt mai ‘alcalini’
decat adultii dar nu au sistemul imunitar dezvoltat ; de aceea au

Vindecarea Cancerului in 3 Saptamini
Corpul fizic e format din trei părţi principale: celule şi două lichide (sânge şi limfă).
Sângele alimentează cu ”hrană” toate celulele din corpul nostru, iar limfa preia toxinele rezultate în urma simplei funcţionări a celulelor şi le duce la organele de detoxifiere (piele, ficat, rinichi), pentru a le scoate din corp.
Un nou-născut, pentru a creşte, are nevoie de două lucruri vitale: să fie hrănit şi să i se schimbe scutecele.
Exact la fel e şi cu celulele noastre. Celulele au nevoie de hrană (prin sânge) şi de detoxifiere (prin limfă).
Limfa, lichidul acesta “uleios” şi mai vâscos decât sângele, care preia toxinele din celule, are o problemă: este staţionar în corpul nostru, nu este împins/pompat – asemenea sângelui de către inimă, iar pentru a-l mişca, este nevoie de mişcare fizică, mişcarea muşchilor îl pune în mişcare. Acesta este motivul pentru care transpir imediat ce încep să alerg, de exemplu.
Sistemul limfatic începe să se mişte, toxinele sunt duse la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, şi aceasta le elimină foarte uşor. Sângele are un ph de 7,35 – 7,45și pentru a exista viață, în aproximativ patru minute, corpul trebuie să ridice valoarea ph-ului intre aceste valori marginale, indiferent de situatie. Fructele şi legumele consumate în stare crudă acidifică sângele foarte puţin. Aceleaşi legume, însă, gătite induc o aciditate mai mare sângelui nostru, iar preparate altfel decât prin fierbere şi coacere, îl acidifică şi mai mult. Proteina animală induce o aciditate şi mai mare. Alimentele superprocesate şi rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri acidulate, cafea) induc sângelui o aciditate extrem de mare.
Cum spuneam, sângele are la dispoziţie patru minute să ajungă la un ph de 7,35; dacă are puţină aciditate de neutralizat, acesta va folosi baze din corpul nostru (calciu şi magneziu luate direct din oase şi dinţi), aceasta ducând în timp la slăbirea densităţii osoase. Problema mai mare e când aciditatea este foarte mare şi corpul nu mai poate, în patru minute, să ridice ph-ul sângelui. Spuneam mai devreme că sângele alimentează şi e în contact permanent cu toate celulele din corpul nostru. Ce poate face ca să scape rapid de aciditate şi să rămână alcalin? Transmite toată aciditatea pe celule. Starea normală a celulelor noastre e una alcalină. Într-un mediu aerob (cu oxigen), fiecare celulă îşi produce energia prin mitocondrii (supranumite şi „uzine energetice”, deoarece conţin enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei. Respiraţia produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu (ADN mitocondrial), care conţine informaţia genetică necesară sintezei enzimelor respiratorii), oxigenul, glucoza şi fructoza fiind esenţiale.
Acum, imaginaţi-vă că sângele scapă zilnic de excesul de aciditate, aruncând-o pe celule. Celula sănătoasă devine astfel un mediu foarte acid, unde oxigenul este în cantităţi foarte mici. Acum, ea are doar două variante: ori să moară, ori să se transforme. De obicei celula se transformă şi devine o celulă care se adaptează mediului fără oxigen, învăţând să trăiască într-un mediu anaerob, producându-şi energia prin fermentaţie. Aceasta este celula canceroasă. Lucrul acesta nu trebuie să ne sperie; toţi avem între 1.000 şi 10.000 de celule canceroase, zilnic, în corp. Sistemul imunitar şi globulele albe le distrug, însă în cazul acesta, se ridică întrebarea: “Atunci, de ce cancerul face aşa mari ravagii? De ce nu sunt protejaţi toţi de propriul sistem imunitar şi de globulele albe proprii?”
Aici e partea interesantă: celulele au o inteligenţă proprie. Celula când devine canceroasă, ştie că va fi decimată de globulele albe şi găseşte o cale să se facă invizibilă pentru sistemul imunitar: se înveleşte cu nişte celule normale şi sănătoase care aparţin corpului (celule trofoblaste) şi astfel, sistemul imunitar nu “vede” ce e înăuntru. Exact acelaşi lucru îl mai întâlnim undeva în natură. Fetusul, în corpul mamei, e format din cromozomi de la ambii părinţi. Dacă sistemul imunitar al mamei l-ar vedea, l-ar ataca imediat. În 1902, John Beard, profesor de embriologie la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, scria un articol publicat în jurnalul medical Lancet, în care declara că între celulele canceroase şi anumite celule preembrionare caracteristice fazei iniţiale a gravidităţii, nu există nicio diferenţă.
Celulele stem sunt nişte celule din care se poate forma orice. Din această cauză, 80% dintre ele se găsesc în ovare şi testicule (pentru a crea viaţa) şi 20% în restul corpului (pentru a reface orice fel de ţesut, în caz de accident). PancreasBeard a observat că placenta (care e, de fapt, formată din celule trofoblaste) seamănă aproape identic cu celulele canceroase. Iar placenta creşte exploziv în primele trei săptămâni de sarcină, după care se opreşte din creştere. De ce? Pancreasul copilului începe să funcţioneze după a treia săptămână de sarcină, producând o enzimă numită “tripsină“. Şi se pare că această enzimă opreşte din creştere placenta. Până în a noua lună, creşterea placentei este foarte lentă. În luna a noua pancreasul fătului, care lucrează deja la capacitate maximă, împreună cu pancreasul mamei, produc această enzimă în cantităţi suficient de mari încât să găurească placenta. Odata placenta perforată, lichidul amniotic iese (se rupe apa) şi sistemul imunitar vede ce se “ascunde” acolo, declanşând imediat durerile naşterii; practic, îl dă afară pe ”parazit”. Tripsina, în afara faptului că digeră celulele trofoblaste (placenta), mai face ceva: digeră proteina animală.
Cu o dietă omnivoră, în care unii dintre noi trimit cantităţi mari de tripsină spre digestia alimentelor de trei ori pe zi şi mai au şi pancreasul slăbit, acesta nu produce tripsină suficientă nici pentru digestie, deci cum va mai putea distruge învelişul (placenta) cu care celulele canceroase s-au ascuns de sistemul imunitar? Acesta este motivul pentru care creşterile tumorale depind atât de mult de ”stilul de viaţă” şi de obiceiurile alimentare. Se pare că celulele canceroase au nevoie de zece ani de divizări şi multiplicări, ca să poată fi observate cu aparatele medicilor şi pentru ca aceştia să pună diagnosticul “cancer în faza I“.
Dacă în aceşti zece ani ţinem câteva posturi în care să nu mâncăm, o perioadă, nimic de origine animală, toată tripsina disponibilă va merge şi va digera învelişul celulelor canceroase, care vor deveni astfel vizibile pentru globulele albe, iar acestea vor fi capabile să-şi îndeplinească rolul. După un post, Dumnezeu ne poate vindeca de cancer şi noi nici să nu ştim aceasta. Ce fac mai exact chimioterapia si radioterapia? Se spune că omoară celule canceroase, lucru de admirat, dar omoară şi celule sănătoase. Chimioterapia si radioterapia pur și simplu paralizează globulele albe. Dupa prima şedinţă de chimioterapie acestea nu mai luptă, deci nu ne mai putem baza pe sistemul imunitar
nevoie de vaccine dupa nastere. Adultii sunt intr-o postura mai
avantajata : ei sunt mai capabili sa lupte impotriva virusilor si
bacteriilor, si depinzand de cat de multi ioni de OH+ au in corp, isi
pot reveni la o stare echilibrata. Dar, cum spuneam, trebuie multa
munca pentru asta. Ceea ce, de fapt, avem de facut si noi.

Posted Ianuarie 28, 2015 by viorelpaduraru in Uncategorized

Cum se Bobineaza un Motor   Leave a comment

Salut prieteni astazi o sa va arat cum se bobineaza un motor electric de exemplu un motor de la electropompa ruseasca de 700w la 3000rot.pe minut.pentru inceput ne trebuie 800gr.de sirma de cupru  emailat grosime de 1mm.se face 4 bobine dupa modelul celor arse se face un sablon din-tro bucata de scindura pe o parte si pe cealalta a sablonului se bate in cuisoare cite o bucata de placaj ceva mai mare decit sablonul se da o gaura centrata in mislocul sablonului de 10mm dintrun surub mai lung de vreo 20cm se face o manivela se prinde in ea sablonul apoi pe o alta bucata de scindura se prinde manivela cu niste cuie indoite acum sa trecem la treaba vom face 4 bobine cu cite 225 de spire fiecare bobinele trebuie sa fie identice cu cele arse se curata bine statorul cautati la librarie carton prespan sau alceva mai dur croiti niste suvite care le bagati pe canale ca izolator apoi incepeti sa bagati bobinajul spira cu spira pina intra tor asa cum arata desenul intii o bobina apoi opusul ei dupa aceia bagati pe canal cite o sipculita pentru ca sa fixeze bobinajul apoi bagati celalalt bobinaj care vine in cruce fata de celalalt uitativa atent la canale cum sunt distribuite la urma legati bobinajul cu sfoara puneti hirtie sa nu se atinga un bobinaj de altul pensulati cu lac si turnati si prin canale apoi lasati sa se scurga si la urma bagati statorul la cuptor pina se incalzeste aproape sa nu mai pori tine mina pe stator il scoateti sa lasati la racit rotorul si statorul prin interior se curata cu smirghel se ung rulmentii apoi se monteaza motorul daca aveti suficienti bani schimbati condensatorul postez alaturat o schema dupa care veti lucra e bine sa o copiati in calculator spor la treaba.Stator bobinaj electropompa ruseasca 1

Posted Ianuarie 21, 2015 by viorelpaduraru in Uncategorized

Despre Cancer cu Dr.Crina Veres   Leave a comment

Posted Iunie 15, 2014 by viorelpaduraru in Uncategorized

Multimetru Universal TL 4 M   Leave a comment

Va prezint Multimetrul Universal TL 4 M de productie URSS cu schema lui si poze din interior plus valorile rezistentelor asta pentru cei ce vor sa faca depanare sau ceva modificariImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Posted Octombrie 12, 2013 by viorelpaduraru in Uncategorized

Multimetru schema analogic   Leave a comment

Un multimetru usor de realizat schema luata dintro carte a radioamatorului mai vecheImagine

//

Posted Septembrie 22, 2013 by viorelpaduraru in Uncategorized

Multimetru T 20 si T 20-05   Leave a comment

multimetre rusesti T 20 si T 20-05 si mai multe schemeImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

//

Posted Septembrie 22, 2013 by viorelpaduraru in Uncategorized